liniar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINIÁR, -Ă, liniari, -e, adj. 1. Care este în formă de linie dreaptă; format din linii geometrice trasate cu ajutorul unor instrumente speciale (linie, compas etc.) ◊
Desen liniar = desen în linii geometrice.
Mișcare liniară = mișcare rectilinie. ♦ (Adverbial) în linie dreaptă; rectiliniu. ♦
Fig. Simplu; simplist; uniform, plictisitor.
2. (Despre ecuații) De gradul întâi; (despre funcții) care conține o anumită variabilă exclusiv la puterea întâi. [
Pr.:
-ni-ar. –
Var. lineár, -ă, adj.] – Din
fr. linéaire, lat. linearis.liniarLINIÁR, liniáre, II. S. n. Riglă (
1.).
liniar (Dicționar de neologisme, 1986)LINIÁR, -Ă adj. 1. În linie dreaptă; format din linii trasate cu diferite instrumente speciale. ◊
Desen liniar = desen în care se folosesc numai linii și contururi (fără umbre). ♦ (
Fig.) Drept. ♦
adv. Rectiliniu.
2. (
Mat.) A cărui variație poate fi reprezentată printr-o dreaptă. ♦ (
Despre ecuații) De gradul întâi. [Var.
linear, -ă adj. / cf. fr.
linéaire].
liniar (Marele dicționar de neologisme, 2000)LINÍAR, -Ă adj. 1. dispus în linie dreaptă; din linii trasate cu diferite instrumente speciale. 2. (mat.; despre relații, operatori) a cărui variație poate fi reprezentată geometric printr-o dreaptă. ♦ formă ~ă = polinom omogen și de gradul întâi în raport cu totalitatea variabilelor; desen ~ = desen în care se folosesc numai linii și contururi. ◊ (fig.) drept. 3. (despre organizarea cunoștințelor în programe școlare) care constă în însușirea noțiunilor în formă definitivă și în întreaga lor sferă de cuprindere, fără reluări succesive. (< fr.
linéaire, lat.
linearis)
liniar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!liniár (rectiliniu, referitor la ecuații)
(-ni-ar) adj. m.,
pl. liniári; f. liniáră, pl. liniáreliniar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)liniar a. privitor la linii:
desen liniar, în care se marchează numai trăsurile.
liniar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINIÁR, -Ă, liniari, -e, adj. 1. Care este în formă de linie dreaptă; format din linii geometrice trasate cu ajutorul unor instrumente speciale (linie, compas etc.). ◊
Desen liniar = desen în linii geometrice.
Mișcare liniară = mișcare rectilinie. ♦ (Adverbial) în linie dreaptă; rectiliniu. ♦
Fig. Simplu; simplist; uniform, plictisitor.
2. (Despre ecuații) De gradul întâi; (despre funcții) care conține o anumită variabilă numai la puterea întâi. [
Pr.:
-ni-ar. —
Var. lineár, -ă adj.] — Din
fr. lineaire, lat. linearis.