liniște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÍNIȘTE s. f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie.
2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ◊
Loc. adv. În liniște = liniștit, netulburat. –
Lin +
suf. -iște.