liniști (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINIȘTÍ, liniștesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli.
2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din
liniște.