liniometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINIOMÉTRU, liniometre, s. n. (
Tipogr.) Riglă de metal, gradată după sistemul corpurilor tipografice, care servește pentru măsurarea liniilor (
7). [
Pr.:
-ni-o-] – După
fr. lignomètre.liniometru (Dicționar de neologisme, 1986)LINIOMÉTRU s.n. Riglă de metal, gradată potrivit corpurilor tipografice, care servește pentru numărarea liniilor; lignometru (
1) [în DN]. [Pron.
-ni-o-. / cf. fr.
lignomètre].
liniometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)LINIOMÉTRU s. n. riglă de metal gradată potrivit corpurilor tipografice, servind pentru numărarea liniilor; lignometru (1). (după fr.
lignomètre)
liniometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)liniométru (-ni-o-me-tru) s. n.,
art. liniométrul; pl. liniométreliniometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINIOMÉTRU, liniometre, s. n. (
Tipogr.) Riglă de metal, gradată după sistemul corpurilor tipografice, care servește pentru măsurarea liniilor (
7). [
Pr.:
-ni-o-] — După
fr. lignomètre.