liniște - explicat in DEX

liniște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÍNIȘTE s. f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ◊ Loc. adv. În liniște = liniștit, netulburat. – Lin + suf. -iște.

liniște (Dicționaru limbii românești, 1939)
líniște f. (d. lin 1). Starea lucruluĭ lin (liniștit, neagitat), tăcere: liniștea măriĭ, a sufletuluĭ, a vĭețiĭ. V. rahat.

liniște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
líniște s. f., g.-d. art. líniștii

liniște (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
liniște f. 1. stare lină, neturburată: liniștea mării; 2. fig. lipsă de agitațiune, repaos: liniștea vieții.

liniște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LÍNIȘTE s. f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ◊ Loc. adv. În liniște = liniștit, netulburat; fară zgomot. — Lin³ + suf. -iște.