liniaritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINIARITÁTE, liniarități, s. f. Însușirea de a fi liniar. [
Pr.:
-ni-a-. –
Var. linearitáte s. f.] – Din
fr. linéarité.liniaritate (Dicționar de neologisme, 1986)LINIARITÁTE s.f. Însușirea de a fi liniar. [Pron.
-ni-a-, var.
linearitate s.f. / cf. fr.
linéarité].
liniaritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!liniaritáte (-ni-a-) s. f.,
g.-d. art. liniaritắțiiliniaritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINIARITÁTE s. f. Însușirea de a fi liniar. [
Pr.:
-ni-a-. —
Var. linearitáte s. f.] – Din
fr. linéarité.