liniști (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINIȘTÍ, liniștesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli.
2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din
liniște.liniști (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)liniștí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. liniștésc, imperf. 3
sg. linișteá; conj. prez. 3
să linișteáscăliniști (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINIȘTÍ, liniștesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli, a (se) alina.
2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. — Din
liniște.liniștì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)liniștì v. a (se) face liniște sau liniștit.