linguriță - explicat in DEX

linguriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LINGURÍȚĂ, lingurițe, s. f. 1. Diminutiv al lui lingură (I 1); lingură mică, folosită pentru a bea ceai, lapte etc. 2. Conținutul unei lingurițe (1). 3. Compus: lingurița-zânei = lingura-zânelor. – Lingură + suf. -iță.

linguriță (Dicționaru limbii românești, 1939)
linguríță f., pl. e. Lingură mică, de care te serveștĭ la ceaĭ, la cafea cu lapte ș. a.

linguriță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LINGURÍȚĂ (‹ lingură) s. f. 1. Diminutiv al lui lingură (1); lingură mică. 2. Lingurița-zânei = ciupercă din familia poliporaceelor, brună-roșiatică, lucioasă, în formă de evantai, care crește vara pe trunchiurile și pe rădăcinile de stejar, mai rar pe alte esențe (Ganoderma lucidum). Produce putregaiul alb al lemnului.

linguriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
linguríță s. f., g.-d. art. linguríței; pl. linguríțe

linguriță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
linguriță f. lingură mică: linguriță de dulceață.

linguriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LINGURÍȚĂ, lingurițe, s. f. 1. Diminutiv al lui lingură (I 1); lingură mică, folosită pentru a bea ceai, lapte etc. 2. Conținutul unei lingurițe (1). 3. Compus; lingurița-zănei = lingura-zânelor. — Lingură + suf. -iță.