limpezit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIMPEZÍT1, limpezituri, s. n. Faptul de
a (se) limpezi. –
V. limpezi.limpezit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIMPEZÍT2, -Ă, limpeziți, -te, adj. 1. Care a fost clătit cu apă limpede (rece) după spălare.
2. (Despre oameni) Lămurit, edificat. –
V. limpezi.limpezit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)limpezít s. n.,
pl. limpezíturilimpezit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIMPEZÍT1, limpezituri, s. n. Faptul de
a (se) limpezi. —
V. limpezi.limpezit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIMPEZÍT2, -Ă, limpeziți, -te, adj. 1. Care a fost clătit cu apă limpede (rece) după spălare.
2. (Despre oameni) Lămurit, edificat. —
V. limpezi.