limpezi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIMPEZÍ, limpezesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A face sau a deveni limpede, transparent, a (se) curăța de impurități. ♦
Tranz. A clăti cu apă (rece) limpede ceea ce fusese spălat cu săpun, leșie etc.
2. Refl. (Despre cer, timp, atmosferă) A deveni (mai) senin; a se lumina, a se însenina.
Expr. A se limpezi la minte = a se calma, a se liniști.
3. Refl. (Despre ochi) A deveni limpede, clar, curat.
4. Refl. (Despre lucruri care se află la mare distanță) A apărea mai distinct.
5. Refl. (Despre voce, glas) A se face limpede, deslușit, a răsuna distinct.
6. Tranz. și
refl. A (se) clarifica, a (se) desluși, a (se) lămuri. – Din
limpede.limpezi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)limpezí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. limpezésc, imperf. 3
sg. limpezeá; conj. prez. 3
să limpezeáscălimpezi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIMPEZÍ, limpezesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A face sau a deveni limpede, transparent, a (se) curăța de impurități. ♦
Tranz. A clăti cu apă (rece) limpede ceea ce fusese spălat cu săpun, leșie etc.
2. Refl. (Despre cer, timp, atmosferă) A deveni (mai) senin; a se lumina, a se însenina. ◊
Expr. A se limpezi la minte = a se calma, a se liniști.
3. Refl. (Despre ochi) A deveni limpede, clar, curat.
4. Refl. (Despre lucruri care se află la mare distanță) A apărea mai distinct.
5. Refl. (Despre voce, glas) A se face limpede, deslușit, a răsuna distinct.
6. Tranz. și
refl. A (se) clarifica, a (se) desluși, a (se) lămuri. — Din
limpede.limpezì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)limpezì v. a (se) face limpede:
1. a. curăța:
a limpezi paharele; 2. a deșerta:
când se mai limpezia locul de dușmani BĂLC.;
3. a însenina:
cerul s-a limpezit; 4. fig. a se desluși:
situațiunea-i nu s’a limpezit.