lețcaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEȚCÁIE s. f. v. lăscaie.lețcaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lețcáie v. lăscáielețcaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEȚCÁIE s. f. v. lăscaie.lețcaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)lețcáĭe și (rar)
li- f., pl.
ăĭ (poate din vre-o formă slavă
*létskaĭa, letică, lituană, adică „monetă letică”, orĭ d. pol.
lacki, leșesc). Odinioară, cea maĭ mică monetă, în valoare de o treime de para (V.
aspru 1).
A nu avea nicĭ o lețcaĭe, a nu avea nicĭ un ban, nicĭ o para chĭoară. – În Munt. est:
lescaĭe, în vest
lăscaĭe (ChN. 2, 88). V.
mangîr.