lazurit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAZURÍT s. n. Silicat natural de aluminiu și de sodiu, asociat cu sulfură de sodiu, de culoare albastră intensă, cristalizat, folosit la confecționarea unor obiecte de artă, la prepararea unor vopsele; lapis, lapislazuli. – Din
fr. lazurite.lazurit (Dicționar de neologisme, 1986)LAZURÍT s.n. Lapislazuli. [< fr.
lazurite].
lazurit (Marele dicționar de neologisme, 2000)LAZURÍT s. n. lapislazuli. (< fr.
lazurite)
lazurit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LAZURÍT (‹
fr. {i}; {s}
lat. lazuli „azuriu, albastru deschis”)
s. m. Aluminosilicat și sulfat natural de sodiu și de calciu din grupa feldspatoizilor, opac, de culoare albastră-intens, care cristalizează în sistemul cubic; este utilizat ca piatră de ornament și în vopselărie.
Sin. lapislazuli, lapis.lazurit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lazurít (silicat de aluminiu)
s. n.lazurit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAZURIT s. n. Silicat natural de aluminiu și de sodiu, asociat cu sulfură de sodiu, de culoare albastră intensă, cristalizat, folosit la confecționarea unor obiecte de artă, la prepararea unor vopsele; lapis, lapislazuli. — Din
fr. lazurite.