leu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEU1, lei, s. m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blană scurtă de culoare gălbuie și cu o coamă bogată în jurul capului, deosebit de puternic și de vorace, care trăiește în Africa și în Asia meridională (
Panthera leo) ◊ (În basme)
Leu-paraleu = leu mare și cu o putere extraordinară;
fig. om curajos, viteaz. ◊
Expr. Partea leului = partea cea mai mare, cea mai valoroasă din împărțeala unui bun și pe care și-o însușește cel mai puternic dintre părtași. ◊ Compuse:
leu-de-mare = mamifer carnivor acvatic asemănător cu foca, având o coamă pe gât, piept și omoplat (
Otaria byronia);
leul-furnicilor = insectă asemănătoare cu libelula, ale cărei larve se hrănesc cu insecte (
Myrmeleon formicarius). ♦
Fig. Om puternic, viteaz.
2. (
Art.) Numele unei constelații. –
Et. nec. Cf. lat. leo.leu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEU2, lei, s. m. Unitate monetară principală în România, egală cu 100 de bani; franc
1. – Din
leu1 (cu sensul după
tc. arslanly).
leu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)léu (léi), s. m. –
1. Animal. –
2. Monedă românească. Circula cu acest nume în
sec. XVII, cînd valora 120 de bani.
Lat. lĕo, împrumut cult, probabil din
sec. XVII.
Der. nemijlocită din
lat. (Pușcariu 968; Pascu, I, 107; Diculescu,
Elementele, 427) nu pare posibilă fonetic (
lĕo ar fi dat *
ieu, ca
lĕporem ›
iepure). Nu e sigur, așa cum consideră Diculescu și Scriban, că
Lăune ar fi reprezentantul cazului oblic,
cf. lăun. Cu atît mai puțin este probabilă
der. din
sl. livŭ (Conev 56). Sensul al doilea este o traducere din
tc. arslanli „leu” și „piastru” (Tiktin). –
Der. leoaie, s. f. (
înv.,
leona) pe care Pușcariu 966 îl derivă din
lat. *
lĕonia, este tot echivocă;
leoaică, s. f.;
leiță, s. f. (
înv., leoaică). – Din
rom. pare să provină
rut. lew (Miklosich,
Wander., 17).
leu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LEU1 (‹
lat.)
s. m. 1. Mamifer carnivor din familia felidelor, de talie mare (
c. 2,4 lungime și
c. 280 kg), cu blană galbenă închisă, coadă lungă (până la
c. 1 m), gheare puternice retractile (
Panthera leo). Masculul are coama uneori mai închisă la culoare (chiar neagră) decât blana. În sălbăticie, rar ajunge să trăiască 8-10 ani, sar în captivitate ajungă până la vârsta de 35 de ani. Este un animal foarte puternic și vorace (numit „regele animalelor”); trăiește în grupuri (formate din 2-3 masculi și 5-10 femele) în savanele africane și, mai rar, în SV Asiei. Ocrotit prin lege în parcurile naționale și rezervațiile din Africa Ecuatorială și Asia de Sud-Vest. Se reproduce și în captivitate (2-4 pui după trei luni de gestație). ◊
L. de peșteră = mamifer carnivor fosil din familia felidelor. A trăit până în a doua jumătate a Pleistocenului și începutul Holocenului în Europa și Asia de Nord, unde s-au găsit fragmente de schelet. ◊
L. de mare = mamifer carnivor piniped, cu o coamă asemănătoare leului (
1)., lung. de 3,5 m (
Otaria Byronia). Trăiește în regiunile de coastă ale Americii de Sud. ◊
Leul furnicilor = insectă răpitoare cu corpul subțire și lung de
c. 4 cm (
Myrmeleon formicarius). Larva insectei face o gropiță în formă de pâlnie în nisip, unde stă ascunsă și mănâncă insectele care cad pe ea.
2. Fig. Om curajos, puternic.
3. Al cincilea semn zodiacal, între Rac și Fecioară, corespunzând perioadei 22 iulie-23 august.
leu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LEU2 (‹
leu1)
s. m. Unitate bănească oficială a României, începând cu anul 1867 și a Republicii Moldova din 1993. Denumirea provine de la Löwentaler (talerul cu figura unui leu
1 pe revers), monedă de argint bătută în Țările de Jos începând din
sec. 16, ajunsă în Țările Române și folosită intens în circulație până în
sec. 17, devenind apoi monedă de calcul.
leu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LEU, com. în
jud. Dolj, în Câmpia Romanați; 5.804
loc. (2000). Stație de
c. f. (în satul Leu). Nod rutier. Creșterea ovinelor; sericicultură. Viticultură; pomicultură (meri, pruni, piersici). Vestigii neolitice ale unei așezări daco-romane și ale unui castru roman din
sec. 2-3 (în satul Leu). În satul
L. se află bisericile Sf, Dumitru (1825, refăcută în 1868-1872),
Sf. Gheorghe (1810, refăcută în anii 1861-1871 și 1925-1926),
Sf. Nicolae (1825, reconstruită în 1913-1922) și Maria Precista (1938, reconstruită în 1903), iar în satul Zănoaga, biserica
Sf. Nicolae (1814, refăcută în 1894).
leu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LEU, Mihai (
n. 1969, Hunedoara), boxer român. Primul român campion mondial la box profesionist (Hamburg, 1997, la categoria semimijlocie, versiunea WBO, în meci cu panamezul Santiago Samaniego). Retras din activitatea competițională în urma unei accidentări la mâna stângă, s-a dedicat curselor auto din România. Președinte al Federației Române de Box (din 2001).
leŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)leŭ m. (lat.
lĕo, de unde trebuĭa să se facă
*ĭeŭ, dar, supt [!] infl. ac.
leonem, păstrat în rom.
Lăune, nume geogr. în Arg. și Olt. s´a făcut
leŭ; it.
leone și
lione, pv.
leo, fr.
lion, sp.
león, pg.
leâo. După alțiĭ,
leŭ ar veni din ngr.
léon, de unde, pin [!] latină, apoĭ gotică, vine vsl.
livŭ și bg.
lev). Cel maĭ puternic animal felin, supranumit „regele animalelor”.
Fig. Om viteaz. O constelațiune a zodiaculuĭ (luna Iuliŭ). O veche monetă [!] de argint în valoare de 40 de parale, după turc.
arslany gurúș, piastru saŭ groș pe care era reprezentat un leŭ, bătut întîĭa oară de Soliman II († 1566) și imitat după taleru olandez
leeuwendaalder, germ.
löwentaler), pe care era reprezentat un leŭ încălecat de un cavaler. (De la 1867 a devenit unitatea monetară românească, ĭar numele de
leŭ noŭ s´a dat greșit franculuĭ, după cum ar fi greșit
cot orĭ
cot noŭ îld.
metru. Leŭ de mare, otarie.
Leu furnicilor, un fel de insect [!] nevropter care se nutrește cu larve de furnicĭ. – Leu (animalu) are în prejuru [!] gîtuluĭ o coamă (pe cînd leoaĭca n´are), păr galben și coada terminată c´un canaf. Trăĭește maĭ mult singuratic pin [!] toată Africa și sudu Asiiĭ pînă pin India și e de o putere și de o agerime ca și a tigruluĭ. Atacă maĭ mult vitele și rar oameniĭ. Mugetu luĭ e teribil și se aude foarte departe, Astăzĭ, din cauza vînătoriĭ pe care ĭ-o fac oameniĭ, devine tot maĭ rar. V.
leonin.leu (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)leu, lei, s.m. – Mamifer carnivor din familia felidelor (Panthera leo): „Unde meri, ceas rău, / Cu limbă de leu, / Cu cap de zmeu” (Memoria 2001: 54). „Fă-mă, Doamne, ce mi-i fa, / Pasăre să pot zbura. / Fă-mă pana leului / Pă marginea tăului (Calendar 1980: 74). Blazonul fam. Dunca de Maramureș, descendentă a voievodului Ioan, era reprezentată printr-un leu (Caia 2002: 30). – Lat. leo.
leu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)leu s. m.,
art. léul; pl. lei, art. léii