leoarcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEOÁRCĂ adj. invar.,
adv. Foarte ud, plin de apă; bleașcă. [
Pr.:
leoar-că] –
Liur +
suf. -că.leoarcă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)leoárcă2, s.f. (reg.)
1. vin de proastă calitate; fiertură rea.
2. broască râioasă.
3. femeie stricată.
leoarcă (Dicționaru limbii românești, 1939)leoárcă V.
leorcă.leoarcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)leoárcă1 (
înv.,
pop.)
(leoar-) s. f.leoarcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)leoárcă2 (
fam.)
(leoar-) adj. invar.,
adv.leoarcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEOÁRCĂ adj. invar.,
adv. (
Fam.) Foarte ud, plin de apă; bleașcă. [
Pr.:
leoarcă]. —
Liur +
suf. -că.