leop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEOP interj. Cuvânt care imită sunetul produs de un corp moale când cade pe o suprafață netedă. – Onomatopee.
leop (Dicționaru limbii românești, 1939)leop (
eo dift.) interj. (rudă cu turc.
lop și bg.
šlĕap, id.) care arată căderea unuĭ corp moale și greŭ:
bețivu făcea cîte un pas, și ĭar leop la pămînt; leop o palmă! V.
leopa, pleosc.leop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)leop interj.leop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEOP interj. Cuvânt care imită sunetul produs de un corp moale când cade pe o suprafață netedă. — Onomatopee.