leonin - explicat in DEX

leonin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEONÍN², -Ă, leonini, -e, adj. (În sintagma) Versuri leonine = versuri ale căror emistihuri rimează. Rimă leonină = rimă în care două sau trei silabe sunt asemănătoare. [Pr.: -le-o-] – Din fr. léonin.

leonin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEONÍN¹, -Ă, leonini, -e, adj. (Livr.) Care aparține leului¹, privitor la leu; ca al leului. ♦ Contract leonin = contract prin care una dintre părți își rezervă beneficiul cel mai mare sau contract prin care una dintre părți este scutită de a participa la pierdere. [Pr.: le-o-] – Din lat. leoninus, fr. léonin.

leonin (Dicționar de neologisme, 1986)
LEONÍN¹, -Ă adj. (Liv.) (Ca) de leu. ◊ (Fig.) Contract leonin = contract prin care una dintre părți își asigură un câștig mai mare în dauna celeilalte. [Pron. le-o-. / < fr. léonin, cf. lat. leoninus].

leonin (Dicționar de neologisme, 1986)
LEONÍN², -Ă adj. Versuri leonine = versuri în care rimează emistihurile; rimă leonină = rimă cu două sau trei silabe asemănătoare. [Pron. le-o-. / < fr. léonin, cf. Leon de Saint-Victor – poet din sec. XII].

leonin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LEONÍN¹, -Ă adj. (ca) de leu. ♦ (fig.) contract ~ = contract prin care una dintre părți își asigură un câștig mai mare în dauna celeilalte. (< fr. léonin, lat. leoninus)

leonin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LEONÍN², -Ă adj. versuri ĕ = versuri în care rimează emistihurile; rimă ~ă = rimă foarte bogată, cu două sau trei silabe asemănătoare. (< fr. léonin)

leonin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*leonín, -ă adj. (lat. leoninus). De leŭ: coamă leonină. Fig. Contract leonin, împărțeală leonină, contract orĭ împărțeală pin [!] care unu ĭa maĭ tot, ca leu din fabulă.

leonin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LÉONIN [leonẽ], (Magister Leoninus) (sec. 12), compozitor francez. Primul reprezentant al școlii polifonice de la Notre-Dame din Paris. A compus Magnus liber organi, o colecție de cântece religioase pentru întregul an liturgic.

leonin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
leonín (le-o-) adj. m., pl. leoníni; f. leonínă, pl. leoníne

leonin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEONÍN¹, -Ă, leonini, -e, adj. Care aparține leului¹, privitor la leu¹; ca al leului¹. ◊ Contract leonin = contract prin care una dintre părți își rezervă beneficiul cel mai mare sau contract prin care una dintre părți este scutită de a participa la pierdere. [Pr.: le-o-] — Din lat. leoninus, fr. léonin.