lenevi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LENEVÍ, lenevesc, vb. IV.
Intranz. și
refl. A se afla, a rămâne sau a-i plăcea să rămână în inactivitate, a se lăsa cuprins de lene; a trândăvi. – Din
leniv sau
leaniv (
înv. „leneș” <
sl.).
lenevi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)leneví (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. lenevésc, imperf. 3
sg. leneveá; conj. prez. 3
să leneveáscălenevi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LENEVÍ, lenevesc, vb. IV.
Intranz. și refl1, A se afla, a rămâne sațua-i plăcea sl rămână în inactivitate, a se lăsa cuprins de. lene; a trândăvi. — Din
leniv sau
leaniv (
înv. „leneș” <
sl.).
lenevì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lenevì v. a deveni leneș. [Pol. LENIWY].