lenevie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LENEVÍE s. f. Starea omului leneș;
p. ext. lene, trândăvie. –
Lenevi +
suf. -ie.lenevie (Dicționaru limbii românești, 1939)lenevíe f. (d. vsl.
lĕnivŭ, leneș). Trîndăvie, lene permanentă.
lenevie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lenevíe s. f.,
art. lenevía, g.-d. lenevíi, art. lenevíeilenevie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lenevie f. lene statornică:
își petrece vieața în lenevie.lenevie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LENEVÍE s. f. Starea omului leneș;
p. ext. lene, trândăvie. —
Lenevi +
suf. -ie.