leneș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÉNEȘ, -Ă, leneși, -e, adj.,
subst. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Om) căruia îi lipsește dorința, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene; (om) trândav.
2. Adj. Care trădează, exprimă lene.
Gesturi leneșe. ♦ Care este domol, încet.
Mersul leneș al melcului. 3. S. m. (La
pl.) Familie de animale mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite, care se mișcă încet și stau zile întregi agățate pe aceeași creangă
(Bradypodidac); (și la
sg.) animal din această familie. –
Lene +
suf. -eș. (
2) Calc după
fr. paresseux, germ. Faultier.