leneș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÉNEȘ, -Ă, leneși, -e, adj.,
subst. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Om) căruia îi lipsește dorința, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene; (om) trândav.
2. Adj. Care trădează, exprimă lene.
Gesturi leneșe. ♦ Care este domol, încet.
Mersul leneș al melcului. 3. S. m. (La
pl.) Familie de animale mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite, care se mișcă încet și stau zile întregi agățate pe aceeași creangă
(Bradypodidac); (și la
sg.) animal din această familie. –
Lene +
suf. -eș. (
2) Calc după
fr. paresseux, germ. Faultier.leneș (Dicționaru limbii românești, 1939)léneș, -ă adj. (d.
lene). Care nu e harnic, căruĭa nu-ĭ place să muncească:
elev leneș. Fig. Inteligență leneșă, fără vigoare, greoaĭe. S. m. Aĭ, un animal. V.
aĭ 2 și
trîndav.leneș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)léneș adj. m.,
s. m.,
pl. léneși; adj. f.,
s. f. léneșă, art. léneșa, pl. léneșeleneș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)leneș a. și m. care urăște, care evită munca:
școlar leneș; 2. fig. fără vigoare sau energie:
inteligență leneșă. ║ m.
Zool. cuadruped din America, din ordinul nedințatelor, care se mișcă foarte încet (
Bradypus).
leneș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÉNEȘ, -Ă, leneși, -e, adj.,
s. m.,
s. f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Om) căruia îi lipsește dorința, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene; (om) trândav.
2. Adj. Care trădează, exprimă lene.
Gesturi leneșe. ♦ Care, este domol, încet.
Mersul leneș al melcului. 3. S. m. (La
pl.) Familie de mamifere din America de Sud, eu corp robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice și: arcuite, care se mișcă încet și stau zile întregi agățate pe aceeași creangă,
(Bradypodidae); (și la
sg.) animal din această familie. —
Lene +
suf. -eș. (2) Calc după
fr. paresseux, germ:
Faultier.