lenchĭ - explicat in DEX

lenchi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LENCHI, lenchiuri, s. n. Situație favorabilă în jocul cu arșice. [Var.: lenghi s. n.] – Cf. tc. lenk „șchiop, schilod”.

lenchi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
lénchi s. m. – Lovituri la țintă în jocul de arșice. – Var. lenghi. Tc. lenki, lenǵi „șchiop” (Tiktin; DAR).

lenchi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lenchi s. n., pl. lénchiuri

lenchi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LENCHI, lenchiuri, s. n. Situație favorabilă în jocul cu arșice. [Var.: lenghi s. n.] — Cf. tc. lenk „șchiop, schilod”.

lenchĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
lenchĭ și lenghĭ n., pl. urĭ (turc. lenk, leng și -kĭ, ghĭ, șchĭop). Munt. Lovitură pin [!] care scoțĭ din arman cu ichĭu (saŭ cu bucoĭu) toate arșicele (saŭ toate bilele): a da lenchĭ, a se pune pe lenchĭ.