lemuri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEMÚRI s. m. pl. Suflete ale morților în credințele vechilor romani. – Din
lat. lemures, fr. lémures.lemuri (Dicționar de neologisme, 1986)LEMÚRI s.m.pl. (
Liv.) Sufletele morților din mitologia romană; strigoi. [< lat.
lemures, fr.
lémures].
lemuri (Marele dicționar de neologisme, 2000)LÉMURI s. m. pl. (mit.) sufletele morților la romani; fantome ale morților, strigoi. (< lat.
lemures, fr.
lémures)
lemuri (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Lemuri =
Lemures.lemuri (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LEMÚRI (‹
fr.,
lat.)
s. m. pl. (În tradiția romană) Suflete ale morților care bântuiau noaptea, căutându-și fostele cămine, sub formă de stafii sau fantome, considerate bune (
lari) sau rele (
larvae). Sărbătorirea lor,
lemuria (9, 11 și 13 mai) a fost organizată pentru prima dată de Romulus, în memoria uciderii fratelui său. În timpul lemuriei templele erau închise și nu se oficiau căsătorii.
lemuri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lemúri s. m. pl.lemuri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEMÚRI s. m. pl. (în mitologia romană) Suflete ale morților care bântuiau noaptea sub formă de stafii, căutându-și fostele cămine. —
Din lat. lemures, fr. lémures.