legiui - explicat in DEX

legiui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEGIUÍ, legiuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A hotărî prin lege; a legifera. – Lege + suf. -ui.

legiui (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
legiuí, legiuiesc, vb. tranz. – A face legea, a judeca. – Din lege + -ui.

legiui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
legiuí (a ~) (înv., pop.) (-giu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legiuiésc, imperf. 3 legiuiá; conj. prez. 3 să legiuiáscă

legiui (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
legiuí v. a legifera.

legiui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEGIUÍ, legiuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A hotărî prin lege; a legifera. — Lege + suf. -ui.