legitimitate - explicat in DEX

legitimitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEGITIMITÁTE, legitimități, s. f. (Livr.) Însușire a ceea ce este legitim. – Din fr. légitimité.

legitimitate (Dicționar de neologisme, 1986)
LEGITIMITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este legitim. [Cf. fr. légitimité, lat.med. legitimitas].

legitimitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LEGITIMITÁTE s. f. calitate a ceea ce este legitim. (< fr. légitimité)

legitimitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*legitimitáte f. (d. legitim). Calitatea de a fi legitim. Starea unuĭ copil legitim. Dreptu dinastiiĭ legitime (cum i s´a recunoscut la 1830 luĭ Carol X în Francia).

legitimitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
legitimitáte s. f., g.-d. art. legitimitắții

legitimitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
legitimitate f. 1. calitatea celor legitime; 2. starea copilului legitim.

legitimitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEGITIMITÁTE, legitimități, s. f. Însușire a ceea ce este legitim. — Din fr. légitimité.