legiuitor - explicat in DEX

legiuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEGIUITÓR, -OÁRE, legiuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care legiuiește sau legiferează. [Pr.: -giu-i-] – Legiui + suf. -tor.

legĭuitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
legĭuitór, -oáre adj. Legislativ. Subst. Legislator.

legiuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
legiuitór (-giu-) adj. m., s. m., pl. legiuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. legiuitoáre

legiuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
legiuitor a. legislativ. ║ m. legislator.

legiuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEGIUITÓR, -OÁRE, legiuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care elaborează legi. [Pr.: -giu-i-] — Legiui + suf. -tor.