leancă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)leáncă, lenci, s.f. (înv.)
1. cămașă, bluză; haină subțire, proastă.
2. (fig.) femeie îmbrăcată prost, neglijent.
leancă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)leáncă (lénci), s. f. –
1. Manta. –
2. Haină uzată. –
3. Femeie neglijentă.
Rut. ljanka „haină de pînză de in”, din
sl. lininŭ „de in” (Cihac, II, 167; Iordan,
Dift., 78; DAR),
cf. pol. lnjanka. Scriban derivă ultimul sens din numele de femeie
(I)leana; cf. totuși, pentru evoluția semantică,
buleandră, treanță, hanță, etc.
Leancă, s. f. (urzitoare) pare să fie același cuvînt (sensul ar fi de „alergătoare” și expresia
a umbla leanca „a hoinări”). Skok 71 și DAR pleacă de la
sb. lijenka „prăjină de întins rufele spălate”; dar semantismul nu este convingător.
leancă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))LEÁNCĂ, lenci, s. f. (
Reg.) Haină sărăcăcioasă, veche, zdrențuită. –
Ucr. ljanka „cămașă din pânză de in”.
leancă (Dicționaru limbii românești, 1939)1) leáncă f., pl.
lencĭ (rut.
lĕanka, cămașă de in, d. vsl.
lĭnu, lat.
linum, in).
Mold. Vechĭ. Cămașă, bluză.
Azĭ. Iron. Haĭnă prea supțire [!] și proastă (halipă, felegă). – Dim.
lencuță. V.
vinghercă.leancă (Dicționaru limbii românești, 1939)2) leáncă f., pl.
lencĭ și
lence (d.
Leanca, Ilinca, Ileana, Elena. Cp. cu
chivuță).
Munt. Iron. Femeĭe îmbrăcată prost și neglijent.
leancă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)leáncă, lenci, s.f. – Gubă zdrențoasă (Papahagi 1925; Șieu); haină ponosită, ruptă, uzată. – Rut. ljanka „haină de pânză de in„, din sl. lininǔ „de in”, cf. pol. lnjanka (DER).
leancă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)leancă f. Mold. bluză. [Rut. LNIANKA].