lealitate - explicat in DEX

lealitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEALITÁTE s. f. Însușirea de a fi leal; corectitudine, cinste; sinceritate, franchețe. [Pr.: le-a-] – Leal + suf. -itate. Cf. it. lealtà.

lealitate (Dicționar de neologisme, 1986)
LEALITÁTE s.f. Sinceritate, cinste, franchețe. [Pron. le-a-, pl. -tăți. / cf. it. lealità].

lealitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LEALITÁTE s. f. sinceritate, cinste, franchețe. (după it. lealtà)

lealitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lealitáte f. (d. leal; it. lealtà, fr. loyauté). Calitatea de a fi leal. – Barb. loĭalitate.

lealitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lealitáte (le-a-) s. f., g.-d. art. lealitắții

lealitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lealitate f. calitatea omului leal.

lealitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEALITÁTE s. f. Însușirea de a fi leal; corectitudine, cinste; sinceritate, franchețe. [Pr.: le-a-] — Leal + suf. -itate. Cf. it. l e a l t à.