leandru - explicat in DEX

leandru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEÁNDRU, leandri, s. m. Arbust mediteranean, înalt până la cinci metri, cu frunze lanceolate și cu flori albe, gălbui sau roșii plăcut mirositoare, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Nerium oleander). [Pr.: le-an-. – Pl. și: lendri. – Var.: oleándru s. m.] – Din it. leandro.

leandru (Dicționar de neologisme, 1986)
LEÁNDRU s.m. Arbust mediteranean cu flori mari frumoase, roșii sau albe, plăcut mirositoare, cultivat la noi ca plantă ornamentală. [Pron. le-an-, var. oleandru s.m. / < it. leandro, cf. lat.t. oleander].

leandru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LEÁNDRU / OLEÁNDRU s. m. arbust ornamental cu flori mari, frumoase, roșii sau albe, plăcut mirositoare. (< it. leandro, fr. oléandre)

leandru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
leándru (leándri), s. m. – Plantă cu flori (Nerium oleander). – Var. oleandru. germ. Oleander sau it. oleandro, cf. tarent. lendru, rut. olijander, sb. leandra.

leandru (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)
Leandru = Leander.

leandru (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LEANDRU v. Hero.

leandru (Dicționaru limbii românești, 1939)
leándru m., pl. lendri, V. oleandru.

leandru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
leándru (le-an-) s. m., art. leándrul; pl. leándri, art. leándrii

leandru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
leandru m. arbust cultivat adesea la noi ca plantă ornamentală pentru florile sale mari, frumoase, roșii sau albe; frunzele, scoarța și lemnul său sunt întrebuințate în medicină, iar laptele-i galben conține substanțe veninoase (Nerium oleander).

leandru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Leandru m. V. Hero.