leșuială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LEȘUIÁLĂ,leșuieli, s. f. (Reg.) Leșială. – Leșui + suf. -eală.
leșuială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) leșuiálă (reg.) s. f., g.-d. art. leșuiélii; pl. leșuiéli
leșuială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LEȘUIÁLĂ,leșuieli, s. f. (Reg.) Leșială. — Leșui + suf. -eală.