lazaret (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAZARÉT, lazarete, s. n. (Rar) Spital izolat pentru persoane presupuse a fi contaminate de o boală contagioasă. ♦ Infirmerie. [
Pl. și:
lazareturi. =
Var.:
lăzărét s. n.] – Din
fr. lazaret.lazaret (Dicționar de neologisme, 1986)LAZARÉT s.n. (
Rar) Loc izolat pentru persoane presupuse a fi contaminate de o boală contagioasă; loc de carantină. [Pl.
-te. / cf. fr.
lazaret, it.
lazzaretto].
lazaret (Marele dicționar de neologisme, 2000)LAZARÉT s. n. (rar) spital de boli contagioase. (< fr.
lazaret)
lazaret (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lazarét (lazaréturi), s. n. –
1. Leprozerie. –
2. Infirmerie.
It. lazzaretto, prin intermediul
germ. Lazarett; pare să fi fost introdus în timpul ocupației austriece în Oltenia, în prima jumătate a
sec. XVIII.
lazaret (Dicționaru limbii românești, 1939)*lazarét n., pl.
e și
urĭ (fr.
lazaret, d. it.
lazzaretto, spital de leproșĭ numițĭ odinioară it.
lazzari și
lázzeri, fiind-că aveaŭ ca protector pe sfîntu
Lazar, care e și patronu congregațiuniĭ filantropice a lazariștilor). Loc izolat unde, în diferite porturĭ, se pun la carantină oameniĭ și lucrurile care vin din regiunĭ infectate de holeră, cĭumă saŭ altă boală molipsitoare. V.
lăzăret.lazaret (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!lazarét s. n.,
pl. lazarételazaret (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lazaret n. loc izolat unde rămân în carantină oamenii și mărfurile suspecte de a introduce în țară o boală contagioasă.
lazaret (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAZARÉT, lazarete, s. n. (Astăzi rar) Spital izolat pentru persoane presupuse a fi contaminte de o boală contagioasă. ♦ Infirmerie. [
Pl. și:
lazareturi. —
Var.:
lăzărét s. n.] — Din
fr. lazaret.