lanternă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LANTÉRNĂ, lanterne, s. f. 1. Felinar. ◊
Lanternă venețiană = lampion.
Lanternă magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică.
2. Lampă mică, portativă, care funcționează cu baterie electrică.
3. Lanternou. – Din
fr. lanterne.