lantan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LANTÁN s. n. Element chimic din grupa pământurilor rare. – Din
fr. lanthane.lantan (Dicționar de neologisme, 1986)LANTÁN s.n. Element chimic metalic, cap de serie din familia pământurilor rare. [< fr.
lanthane].
lantan (Marele dicționar de neologisme, 2000)LANTÁN s. n. element chimic metalic, cap de serie din grupa lantanidelor. (< fr.
lanthane)
lantan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LANTÁN (‹
fr. {i}; {s}
gr. lanthano „a fi ascuns”)
s. n. Element chimic (La;
nr. at. 57,
m. at. 138,91) din grupa pământurilor rare. Formează combinații în starea de valență 3. În diferite combinații se folosește la fabricarea sticlelor optice și la construirea laserilor. A fost descoperit (1839) și izolat de Carl G. Mosander.
lantan (Dicționaru limbii românești, 1939)*lantán n. (d. vgr.
lantháno, îs ascuns; fiind
1 n´a putut fi ușor descoperit la primele cercetărĭ).
Chim. Un metal tetravalent cu o greutate atomică de 139.
lantan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lantán s. n.;
simb. Lalantan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LANTÁN s. n. Element chimic din grupa pământurilor rare. — Din
fr. lanthane.