lanternă - explicat in DEX

lanternă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LANTÉRNĂ, lanterne, s. f. 1. Felinar. ◊ Lanternă venețiană = lampion. Lanternă magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică. 2. Lampă mică, portativă, care funcționează cu baterie electrică. 3. Lanternou. – Din fr. lanterne.

lanternă (Dicționar de neologisme, 1986)
LANTÉRNĂ s.f. 1. Felinar. ♦ Lampă electrică portativă cu baterie. ◊ Lanternă venețiană = lampion; lanternă magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică. 2. Aparat de control prevăzut cu vizori de sticlă, care se intercalează în conductele de produse lichide pentru a face vizibilă circulația acestora. 3. Un fel de turn mic pentru iluminarea și împodobirea unei cupole. 4. (Text.) Mecanism inversor folosit la flaierele de fibre liberiene pentru ridicarea și coborârea mosoarelor pe care se înfășoară semitortul sau la unele mașini de bobinat pentru înfășurarea firului. [< fr. lanterne, it. lanterna].

lanternă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LANTÉRNĂ s. f. 1. felinar. ◊ lampă electrică portativă cu baterie. ♦ ~ venețiană = lampion; ~ magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică. ◊ lampă de semnalizare montată pe acoperiș. ◊ lampă mică cu săgeată luminoasă pentru explicații pe desene, diapozitive etc. în cadrul expunerilor. 2. aparat de control cu vizori de sticlă, care se intercalează în conductele de produse lichide pentru a face vizibilă circulația acestora. 3. turn mic, cu aspect de edicul, pentru iluminarea și împodobirea unei cupole. 4. (text.) mecanism inversor la flaierele de fibre liberiene pentru ridicarea și coborârea mosoarelor pe care se înfășoară semitortul sau, la unele mașini de bobinat, pentru înfășurarea firului. (< fr. lanterne, lat. lanterna)

lanternă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
lanternă, lanterne s. f. ochi.

lanternă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lantérnă f., pl. e (fr. lanterne, d. lat. lanterna [și maĭ tîrziŭ taterna], d. vgr. lamptér, torță, fanar, din aceĭașĭ răd. cu lampă). Fanar. Lanterna magică, un aparat optic (inventat la 1645 de ĭezuitu german Kircher) pin [!] ajutoru căruĭa facĭ să apară pe un părete [!] saŭ pe o pînză albă imaginea mărită a unor figurĭ pictate pe sticlă și care, perfecționat, a devenit lanterna de proĭecțiunĭ.

lanternă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lantérnă s. f., g.-d. art. lantérnei; pl. lantérne

lanternă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lanternă f. felinar: lanternă magică, instrument de optică (inventat la 1645 de iezuitul Kircher), cu ajutorul căruia se înfățișează în mare, pe un zid sau pe o pânză albă, imaginea figurilor depinse în mic pe o lamă de sticlă.

lanternă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LANTÉRNĂ, lanterne, s. f. 1. Felinar. ◊ Lanternă venețiană = lampion. Lanternă magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică. 2. Lampă mică, portativă, care funcționează cu baterie electrică. 3. Lanternou. — Din fr. lanterne.