lanțetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LANȚÉTĂ, lanțete, s. f. 1. Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite, care folosește la vaccinări, incizii etc.
2. Mic instrument în formă de lopățică, cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă. – Din
germ. Lanzette, fr. lancette.