lamina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAMINÁ, laminez, vb. I.
Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului.
2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor.
3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din
fr. laminer.lamina (Dicționar de neologisme, 1986)LAMINÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal, un material etc.) la laminor.
2. A subția și a omogeniza fibrele textile.
3. A îngusta un jet de fluid. [< fr.
laminer].
lamina (Marele dicționar de neologisme, 2000)LAMINÁ vb. tr. 1. a prelucra un material la laminor. 2. a subția și a omogeniza fibrele textile. 3. a îngusta un jet de fluid. (< fr.
laminer)
lamina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)laminá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
lamineázălamina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAMINÁ, laminez, vb. I.Tranz.
1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului.
2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor.
3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din
fr. laminer.