laminare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAMINÁRE, laminări, s. f. Acțiunea de
a lamina și rezultatul ei; laminat
1. –
V. lamina.laminare (Dicționar de neologisme, 1986)LAMINÁRE s.f. Acțiunea de a lamina și rezultatul ei; laminaj; laminat. [<
lamina].
laminare (Marele dicționar de neologisme, 2000)LAMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a lamina; laminaj (1); laminat. 2. metodă de restaurare prin placarea ambelor părți ale unei file-document cu folii sintetice transparente. (< lamina)
laminare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lamináre s. f.,
g.-d. art. laminắrii; pl. laminắrilaminare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAMINÁRE, laminări, s. f. Acțiunea de
a lamina și rezultatul ei; laminat
1. —
V. lamina.