lamentabil - explicat in DEX

lamentabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

lamentabil (Dicționar de neologisme, 1986)
LAMENTÁBIL, -Ă adj. Vrednic de milă, de plâns; (p. ext.) rău, prost, mizerabil. [Cf. fr. lamentable, it. lamentabile].

lamentabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LAMENTÁBIL, -Ă adj. 1. vrednic de milă, de plâns. 2. (și adv.) rău, prost, mizerabil. (< fr. lamentable, lat. lamentabilis)

lamentabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lamentábil, -ă adj. (lat. lamentabilis). Deplorabil, demn de plîns: situațiune lamentabilă. Plîngător, înduĭoșător: voce lamentabilă. Adv. În mod lamentabil.

lamentabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. lamentábilă, pl. lamentábile

lamentabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lamentabil a. 1. demn de plâns: soartă lamentabilă; 2. înduioșetor: cu o voce lamentabilă.

lamentabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. — Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.