lamenta - explicat in DEX

lamenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

lamenta (Dicționar de neologisme, 1986)
LAMENTÁ vb. I. refl. A se tângui, a se văicări. [< fr. lamenter, it. lamentare].

lamenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LAMENTÁ vb. refl. a se tângui, a se văicări. (< fr. lamenter, lat. lamentari)

lamenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză

lamenta (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lamentá v. a plânge gemând.

lamenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. — Din fr. lamenter, lat. lamentári.