lamentație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LAMENTÁȚIE,lamentații, s. f. (Rar) Lamentare. – Din fr. lamentation, lat. lamentatio.
lamentație(Dicționar de neologisme, 1986) LAMENTÁȚIEs.f. (Liv.) Lamentare. [Gen. -iei, var. lamentațiune s.f. / cf. fr. lamentation, lat. lamentatio].
lamentație(Marele dicționar de neologisme, 2000) LAMENTÁȚIEs. f. lamentare. (< fr. lamentation, lat. lamentatio)
lamentație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lamentáție(-ți-e) s. f., art. lamentáția(-ți-a), g.-d. art. lamentáției; pl. lamentáții, art. lamentáțiile(-ți-i-)
lamentație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LAMENTÁȚIE,lamentații, s. f. Lamentare. — Din fr. lamentation, lat, lamentatio.