lamelar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din
fr. lamellaire.lamelar (Dicționar de neologisme, 1986)LAMELÁR, -Ă adj. Care se desface în lamele, cu structură în formă de lamele. [Cf. fr.
lamellaire].
lamelar (Marele dicționar de neologisme, 2000)LAMELÁR, -Ă adj. cu structură în formă de lamele. (< fr.
lamellaire)
lamelar (Dicționaru limbii românești, 1939)*lamelár, -ă adj. (d.
lamelă; fr.
lamellaire). A căruĭ structură prezentă [!] lame:
corp lamelar, frîntură lamelară.lamelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lamelár adj. m.,
pl. lamelári; f. lameláră, pl. lamelárelamelar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. — Din
fr. lamellaire.