lamelibranhiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAMELIBRANHIÁT, -Ă, lamelibranhiați, -te, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre moluște) Cu branhiile în formă de lamele.
2. S. f. (La
pl.) Clasă de moluște cu corpul turtit lateral, pe care-l acoperă o cochilie formată din două valve, și cu branhiile în formă de lamele.
(Lamellibranchiata); (și la
sg.) animal care face parte din această clasă. [
Pr.:
-hi-at] – Din
lat. lamellibranchiata.lamelibranhiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lamelibranhiát1 (-li-bran-hi-at) adj. m.,
pl. lamelibranhiáți; f. lamelibranhiátă, pl. lamelibranhiátelamelibranhiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lamelibranhiát2 (-li-bran-hi-at) s. n.,
pl. lamelibranhiátelamelibranhiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAMELIBRANHIÁT, -Ă, lamelibranhiați, -te, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre unele moluște) Cu branhiile în formă de lamele.
2. S. f. (La
pl.) Clasă de moluște cu corpul turtit lateral, pe care-l acoperă o cochilie formată din două valve, și cu branhiile în formă de lamele
(Lamellibranchiata), (și la
sg.) animal care face parte din această clasă. [
Pr.:
-hi-at] —
Din lat. lamellibranchiata.