lacheu - explicat in DEX

lacheu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.

lacheu (Dicționar de neologisme, 1986)
LACHÉU s.m. 1. Fecior, servitor îmbrăcat în livrea (în casele aristocrate feudale și burgheze). 2. (Fig.; peior.) Servitor, unealtă a intereselor cuiva (mai ales a claselor stăpânitoare). [< fr. laquais].

lacheu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LACHÉU s. m. 1. servitor îmbrăcat în livrea. 2. (fig.) om slugarnic, servil. (< fr. laquais)

lacheu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
lachéu (lachéi), s. m. – Valet. Fr. laquis, cf. it. lacchè, rus. lakej (Sanzewitsch 205).

lacheŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lachéŭ m. (fr. laquais, d. sp. lacayo, lacheu). Servitor în livrea. Fig. Om servil: un ministru care se înconjurase de lacheĭ. V. fecĭor, cĭocoĭ.

lacheu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéii

lacheu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lacheu m. servitor în livrea (= fr. laquai).

lacheu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. — Din fr. laquais.