lacheu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet.
2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din
fr. laquais.lacheu (Dicționar de neologisme, 1986)LACHÉU s.m. 1. Fecior, servitor îmbrăcat în livrea (în casele aristocrate feudale și burgheze).
2. (
Fig.; peior.) Servitor, unealtă a intereselor cuiva (mai ales a claselor stăpânitoare). [< fr.
laquais].
lacheu (Marele dicționar de neologisme, 2000)LACHÉU s. m. 1. servitor îmbrăcat în livrea. 2. (fig.) om slugarnic, servil. (< fr.
laquais)
lacheu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lachéu (lachéi), s. m. – Valet.
Fr. laquis, cf. it. lacchè, rus. lakej (Sanzewitsch 205).
lacheŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*lachéŭ m. (fr.
laquais, d. sp.
lacayo, lacheu). Servitor în livrea.
Fig. Om servil:
un ministru care se înconjurase de lacheĭ. V.
fecĭor, cĭocoĭ.lacheu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lachéu s. m.,
art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéiilacheu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lacheu m. servitor în livrea (= fr.
laquai).
lacheu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet.
2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. — Din
fr. laquais.