labirintic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. (Rar) Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din
fr. labyrinthique.labirintic (Dicționar de neologisme, 1986)LABIRÍNTIC, -Ă adj. Care este în legătură cu un labirint, propriu unui labirint. ♦ Încâlcit, încurcat. [Cf. fr.
labyrinthique].
labirintic (Marele dicționar de neologisme, 2000)LABIRÍNTIC, -Ă adj. 1. referitor la un labirint. 2. (fig.) întortocheat, încâlcit. (< fr.
labyrinthique)
labirintic (Dicționaru limbii românești, 1939)*labiríntic, -ă adj. (d.
labirint). Ca labirintu, mare și întortocheat saŭ cu foarte multe drumurĭ, galeriĭ, camere:
oraș, edificiŭ labirintic. Fig. Încurcat, inextricabil:
discurs labirintic.labirintic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)labiríntic adj. m.,
pl. labiríntici; f. labiríntică, pl. labirínticelabirintic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. — Din
fr. labyrinthique.