labirint (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LABIRÍNT, labirinturi, s. n. 1. Construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuști care alcătuiesc alei întortocheate. ♦
Fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate;
p. ext. problemă, situație încurcată, fără ieșire.
2. (
Tehn.) Dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a-i diminua astfel viteza.
3. Totalitatea cavităților (și a organelor) care formează urechea internă. – Din
fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.labirint (Dicționar de neologisme, 1986)LABIRÍNT s.n. 1. Edificiu cu foarte multe încăperi și galerii (asemănător edificiului mitic construit de către Dedal în Creta), în care orientarea este foarte dificilă. ♦ Grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști dispuse într-o înlănțuire care creează posibilitatea de rătăcire. ♦ (
Fig.) Lucru încâlcit, încurcat.
2. Dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung în scopul de a-i micșora viteza.
3. Parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase. [Pl.
-turi, -te. / cf. fr.
labyrinthe, lat.
labyrinthus, gr.
labyrinthos].
labirint (Marele dicționar de neologisme, 2000)LABIRÍNT1 s. n. 1. construcție cu foarte multe încăperi și galerii în care orientarea este dificilă. ◊ grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști. 2. dalaj meandric în unele catedrale din evul mediu, pe care credincioșii trebuiau să-l urmeze ca pe un drum de expiere. 3. joc de inteligență care cere a găsi ieșirea dintr-o rețea de linii întortocheate. ◊ joc constând dintr-un cub din plastic transparent, din 6
4 de cămăruțe, la care unii pereți au câte un orificiu ce lasă să treacă o bilă de metal. 4. (fig.) încurcătură, încâlceală datorată unor dificultăți, unei proceduri. ◊ situație încurcată, fără ieșire. 5. dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung, în scopul de a-i micșora viteza. 6. parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase. (< fr.
labyrinthe, lat.
labyrinthus)
labirint (Marele dicționar de neologisme, 2000)LABIRINT2(O)- elem. „labirint”. (< fr.
labyrinth/o/-, cf.
lat. labyrinthus, gr.
labyrinthos)
labirint (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)labirínt (labirínturi), s. n. – Dedal. –
Var. (
înv.)
lavirint. Fr. labyrinthe, și înainte (
sec. XVII) direct din
gr. λαβύρινθος (Gáldi 205).
labirint (Dicționar de argou al limbii române, 2007)labirint, labirinturi s. n. (intl.) penitenciar.
labirint (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Labirint =
Labyrinthus.labirint (Dicționaru limbii românești, 1939)*labirínt n., pl.
urĭ și
e (lat.
labyrinthus, d. vgr.
labýrinthos, cuv. de origine egiptenească). Edificiŭ vast și încurcat din care nu maĭ știaĭ cum să ĭeșĭ, cum era odinioară unu în Egipt și altu în Creta.
Fig. Lucru care seamănă a labirint, cum îs orașele marĭ, minele cu multe galeriĭ, pădurile imense ș. a. Complicațiune inextricabilă, multiplicitate:
labirintu legilor. Anat. Cavitatea sinuoasă din ăuntru [!] urechiĭ. Un fel de cavitate în care pelea [!] formează niște încrețiturĭ foarte complicate care servește peștilor macropozĭ la respirat în aer. Sinuozitățile creĭeruluĭ.
labirint (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)labirínt s. n.,
pl. labirínturilabirint (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)labirint n.
1. Mit. edificiu construit în Creta de către Dedal și compus dintr’un număr mare de galerii, din care cu greu se putea ieși;
2. drumuri încrucișate pe unde e anevoie de umblat;
3. fig. mare încurcătură, încâlcirea ițelor unei afaceri;
4. Anat. conduct interior al urechii.