kidnapping (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)KIDNÁPPING s. n. (Rar) Răpire de persoane, făcută pentru a șantaja sau pentru a teroriza. – Din
engl. kidnapping.kidnapping (Dicționar de neologisme, 1986)KIDNÁPPING s.n. (
Americanism) Rapt, răpire de copii, făcută cu scopul de a extorca bani sau a teroriza. ♦ Răpire. [< americ.
kidnapping].
kidnapping (Marele dicționar de neologisme, 2000)KIDNÁPPING s. n. răpire (de copii), cu scopul de a extorca bani sau a teroriza. (< amer.
kidnapping)
kidnapping (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)kídnapping (angl.) s. n., art.
kídnappingulkidnapping (Dicționar de argou al limbii române, 2007)kidnapping v.
kidnaparekidnapping (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)KÍDNAPPING s. n. Răpire de persoane, făcută pentru a șantaja sau pentru a teroriza. — Din
engl. kidnapping.