juxtapus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ◊ (
Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. –
V. juxtapune.juxtapus (Dicționaru limbii românești, 1939)* juxtapús, -ă adj. (lat.
juxtapositus). Alăturat, pus lîngă altu.
Cuvinte juxtapuse, unite printr’un acord sintactic fără elipsă, ca:
unt-de-lemn.juxtapus (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)juxtapus a. alăturat, pus unul lângă altul:
nume juxtapuse.juxtapus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♦ (
Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. —
V. juxtapune.