kabuki (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)KABÚKI s. n. Gen de teatru tradițional japonez în care dialogurile alternează cu părți psalmodiate sau cântate și balet. ◊ (Adjectival)
Teatru kabuki. – Din
engl.,
fr. kabuki.kabuki (Marele dicționar de neologisme, 2000)KABÚKI s. n. teatru tradițional japonez, în care dialogul alternează cu părți psalmodiate sau cântate și cu intermedii de balet. (< engl., fr.
kabuki)
kabukiKABÚKI s. n. Teatru tradițional japonez în care alternează dialogul cu cântecele și dansul, în care rolurile feminine erau mereu jucate de bărbați. – Din engl., fr.
kabuki, cf. jap.
ka „dans“ +
bu „cântec“ +
ki „personaj“.kabuki (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)KABÚKI (
cuv. japonez:
ka „cântec” +
bu „dans”)
subst. Gen de teatru clasic japonez, cea mai populară formă de spectacol începând cu
sec. 16 până în zilele noastre. Este o artă complexă și sintetică, recurgând la muzică, dans, interpretare actoricească, literatură și arte plastice. Din
sec. 17, este interpretat numai de bărbați. Printre reprezentanții de seamă: Sakata Tōjūrō I (1647-1709), Tsuruya Namboku IV (1755-1829), Kawatake Mokuami (1816-1893).
kabuki (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)KABÚKI s. n. Gen de teatru tradițional japonez în care dialogurile alternează cu părți psalmodiate sau cântate și balet. (Adjectival)
Teatru kabaki. — Din
engl.,
fr. kabuki.