juxtapune - explicat in DEX

juxtapune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ◊ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune).

juxtapune (Dicționar de neologisme, 1986)
JUXTAPÚNE vb. III. tr. A alătura. [P.i. juxtapún. / după fr. juxtaposer].

juxtapune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JUXTAPÚNE vb. tr. a pune alături; a alătura. (după fr. juxtaposer)

juxtapune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
juxtapúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juxtapún, 2 sg. juxtapúi, 1 pl. juxtapúnem; conj. prez. 3 să juxtapúnă; ger. juxtapunấnd; part. juxtapús

juxtapune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
juxtapune v. 1. a (se) pune una lângă alta; 2. Fiz. se zice de moleculele cari se alătură succesiv de altele, deja reunite într’o masă sensibilă.

juxtapune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ♦ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. — Din fr. juxtaposer (după pune).