justificat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (
1), îndreptățit, legitim. –
V. justifica.justificat (Dicționar de neologisme, 1986)JUSTIFICÁT, -Ă adj. Care are o justificare; îndreptățit, legitim. [<
justifica].
justificat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (
1), îndreptățit, legitim. —
V. justifica.